Timp estimat de citire: 3 minute

DIAGNOSTICUL ZONEI ZOSTER

Zona zoster este diagnosticată și tratată de medicul generalist, medicul de familie, medicul internist, medicul dermatolog și medicul pediatru sau de un medic de medicină de urgență. În cazul persoanelor care dezvoltă complicații ale zonei zoster, poate fi implicat și un specialist în oftalmologie, neurologie sau boli infecțioase.

Cele mai multe cazuri de zona zoster pot fi diagnosticate printr-o examinare fizică a erupțiilor cutanate și a veziculelor. De asemenea, medicul îți va adresa întrebări despre istoricul tău medical. Analizele de sânge sau alte investigații nu sunt de obicei necesare. În cazul în care diagnosticul nu este clar, medicul va preleva o mostră de lichid din vezicule. Aceasta va fi trimisă la un laborator medical pentru a confirma prezența virusului.

TRATAMENTUL PENTRU ZONA ZOSTER

Medicul îți poate prescrie medicamente antivirale pentru a opri virusul să se înmulțească. Aceste medicamente ajută la reducerea severității și duratei simptomelor, la prevenirea apariției complicațiilor și la reducerea riscului de recidivă. Medicamentele antivirale sunt eficiente atunci când sunt administrate în 72 de ore de la prima apariție a erupției cutanate.

Se prescrie unul din următoarele medicamente antivirale: aciclovir, famciclovir sau valaciclovir. În anumite situații, poate fi necesară administrarea unor medicamente antivirale intravenoase. Persoanele care au dureri ușoare pot lua analgezice precum acetaminofen sau ibuprofen. Medicamentele antihistaminice, cum ar fi difenhidramina, pot ajuta la ameliorarea mâncărimii.

Utilizarea medicamentelor pe bază de corticosteroizi, cum ar fi prednisonul, sunt folosite doar în cazurile complicate de zona zoster, cum ar fi cele care au afectat ochii sau urechile, și trebuie administrate concomitent cu medicamente antivirale.

REMEDII PENTRU ACASĂ

Tratamentul la domiciliu te poate ajuta să ameliorezi simptomele provocate de zona zoster. Aceste remedii includ:

  • Băi sau dușuri reci pentru a calma pielea
  • Aplicarea de comprese reci și umede pentru a reduce durerea și mâncărimea
  • Aplicarea de loțiune cu calamină pentru a reduce mâncărimea
  • Băi cu fulgi de ovăz coloidal
  • Menținerea unei igiene personale adecvate, evitarea scărpinării erupțiilor, purtarea de haine lejere și menținerea zonei afectate curate pentru a preveni o infecție bacteriană secundară a pielii
  • Erupția ar trebui acoperită pentru a reduce riscul de transmisibilitate

VACCIN

Vaccinarea poate oferi protecție atât împotriva varicelei cât și a zonei zoster.

  • Pentru copii: Vaccinul împotriva varicelei

Experții recomandă imunizarea de rutină cu vaccinul împotriva varicelei în copilărie. Dacă copiii primesc vaccinul, există cel puțin 90% șanse de a preveni varicela. Prevenirea varicelei va preveni și apariția zonei zoster. Copiii trebuie să primească prima doză la vârsta de 12-15 luni și a doua doză la vârsta de 4-6 ani.
Din cauza vaccinului, copiii pot avea unele reacții adverse: dureri la locul injecției, febră și erupții ușoare, dureri articulare temporare și rigiditate.

  • Pentru adulți: Vaccinul împotriva zonei zoster

Un vaccin diferit este disponibil pentru persoanele cu vârsta peste 50 de ani și care au avut varicelă și, prin urmare, poartă virusul herpesului zoster. Experții recomandă, de asemenea, acest vaccin și celor care nu au avut varicelă sau zona zoster.

Vaccinurile disponibile sunt Zostavax și Shingrix. Shingrix, un vaccin care constă din două doze, are o eficiență mai mare de 90% în protecția față de virus și scade incidența nevralgiei postherpetice. Cele mai frecvente reacții adverse asociate cu Shingrix sunt: durere; inflamație și roșeață la locul injecției; dureri de cap; dureri musculare; febră; frisoane; problema digestive.

Persoanele care au alergie la orice componentă a vaccinului, au un sistem imunitar slăbit sau femeile care sunt sau ar putea fi însărcinate, ar trebui să evite acest vaccin.

Dacă vrei să afli informații despre astmul bronșic, citește articolul nostru despre acest subiect: Astmul bronșic: diagnostic, clasificare și tratament.

[Poză de pe Unsplash]